Adela Leonida Paul

Adela Leonida Paul este una dintre mai luminate minţi care au trăit vreodată pe pământul românesc. S-a născut într-o familie de geniali, care-şi are originile la Galaţi, şi a murit la numai 38 de ani dintr-o culpă medicală. Într-vreme plină de discriminări, în care femeile erau considerate inferioare bărbaţilor, Adela a reuşit să-şi construiască o carieră de excepţie, din păcate întreruptă brutal de o moarte asupra căreia au planat numeroase suspiciuni. Redescoperită şi redată publicului larg, povestea Adelei Leonida Paul este o minunată lecţie despre curaj, despre devotament şi despre implicare. 

Istoria medicinei o consemnează pe Adela Leonida Paul ca fiind primul specialist român care a folosit curentul electric în tratamentul cataractei. Datorită priceperii deosebite, a ajuns medic oftalmolog al Casei Regale. 

 S-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1890, într-o familie de intelectuali de mare valoare. Tatăl ei, Atanase Leonida, era ofiţer de carieră şi inventator şi, după câte se consemnează în monografia familie, „ a avut contribuţii importante la perfecţionarea tehnicii militare a armatei române, în special în ceea ce priveşte artileria şi sistemele de transmisiuni”. Mama, Matilda (fosta Gill) era fiica unui inginer francez şi era cunoscută în înalta societate de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea ca o persoană erudită, cu cunoştinţe vaste în mai multe domenii. Soţii Atanase şi Matilda Leonida au avut 11 copii, toţi reuşind să impresioneze în domeniile în care au activat. Câţiva dintre ei se dovedesc geniali:Eliza Leonida Zamfirescu devine prima femeie inginer din Europa (unele surse o dau ca fiind chiar prima ingineră din lume), Dimitrie Leonida devine un mare om deştiinţă (este fondatorul Muzeului Tehnic din Bucureşti), Gheorghe Leonida este cel care sculptat chipul celebrei statui a lui Iisus, construită pe muntele Corcovado, din Rio de Janeiro (Brazilia), iar Paul Leonida devine un strălucit general al armatei române. Cumva logic, Adela nu putea fi altfel. Avea să devină unul dintre cei mai importanţi medici oftalmologi pe care i-a avut România, cu o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea ştiinţei medicale. 

O operează cu succes pe Regina Maria După terminarea Primului Război Mondial, Adela revine la Bucureşti şi este numită, la doar 29 de ani, directoare a Orfelinatului de orbi Vatra Luminoasă. Imediat după numire, înfiinţează o tipografie care tipărea în Braille (cu simboluri în relief, astfel încât să poată fi „citite” cu degetele de către orbi), în care se vor tipăr ani de-a rândul manuale pentru clasele primare şi de liceu, atît de necesare şcolilor speciale pentru nevăzători. Sora sa, Natalia Leonida (o cunoscută artistă a acelor vremuri), avea să o ajute la transcrierea partiturilor muzicale, dar şi a operelor din literatura română şi universală.

Totul s-a făcut fără plată, lucru care, probabil, îi face să zâmbească pe mai-marii vremurilor noastre, obişnuiţi cu ideea că o lucrare „cu dedicaţie” (mai ales unei rude), trebuie să aducă şi un „comision” consistent. Alte vremuri, altfel de oameni! După numai un an, în 1920, se înfiinţează la Bucureşti Spitalul de ochi „Vatra Luminoasă”, unde Adela va fi primul director. Deja faima i se răspândise, iar Casa Regală a României o numeşte oftalmolog oficial al Curţii şi o împuterniceşte să o opereze de cataractă pe Regina Maria. Operaţia are succes, iar laudele nu mai contenesc să vină, în presa vremii, pe adresa doctoriţei Leonida.

Moare suspect, la numai 38 de ani

Adela Leonida se stinge din viaţă în anul 1928, la numai 38 de ani, în plină ascensiune profesională. Potrivit presei interbelice, doctoriţa ar fi murit în urma complicaţiilor suferite în urma unei operaţii la ficat. Incidentul avea să producă au adevărat scandal, unii dintre membrii familiei Leonida acuzându-i de neglijenţă pe medicii care au tratat-o.